Conacul Mareșal Stilul neoromânesc, mai corect denumit Neobrâncovenesc (termenul ”român” fiind încă recent, putând să vorbim despre statul român doar după unirea din 1859) fiind o sinteză de elemente bizantine (coloane scunde și groase, capiteluri cu motive vegetale, arcade scurte), elemente de inspirație populară locală (motive decorative etnografice – în general lucrări executate în lemn) și elemente de factură orientală, aduse pe filieră otomană începând cu secolul XVI (unele de factură armeană, altele persană etc – arcuri în acoladă sau polilobe, panouri decorative traforate, brâie împletite etc), încununate în timpul lui Brâncoveanu cu teme preluate din arhitectura italiană (de exemplu logiile palatelor și vilelor, deschise către grădini frumos amenajate).

Dintre cele două construcții, realizate la distanță mică în timp, această construcție prezintă caracteristicile curentului neobrâncovenesc. Construcția are o compoziție volumetrică echilibrată, prezentând retrageri ale volumelor atât la nivelul fațadelor, cât și la nivelul acoperișului specifice epocii. Fundația construcției, realizată din blocuri de piatră, devine


în elevație soclu aparent, către vest și către nord prezent pe suprafețe generoase datorită declivității. Tot în această zonă volumetria este încununată cu un foișor deschis, cu arce trilobate, specifice stilului. Foișorul se constituie astfel într-un turn dezvoltat pe patru niveluri deasupra solului – parter, etaj, mansardă și foișor (turnul fiind o altă caracteristică a stilului, provenit probabil din arhitectura culelor răspândite la sud de Carpați, atât pe teritoriul României de azi, dar și în peninsula Balcanică – Kule = turn în limba turcă). Turnul este ”susținut” vizual la nivelul parterului de două contraforturi din piatră aparentă. Golurile au forme diferite, de la cele simple rectangulare, la forme închise în arc la partea superioară, chiar o retragere în acoladă la parterul turnului. Tâmplăriile sunt realizate cu grijă, ochiurile reduse ca urmare a prezenței numeroaselor șprosuri. Volumele sunt închise la partea superioară de o streașină puternică, cu un sageac din lambriu.

De notat este detaliul de îmbinare la colțuri, evazat, folosit des în epocă. Pazia este, la rândul ei, decupată cu modele tradiționale. Câmpurile fațadei prezintă la partea superioară o serie de casete ce substituie o cornișă din tencuială trasă. De asemenea, în jurul ferestrelor principale sunt realizate profilaturi specifice stilului. Tâmplăriile exterioare se prezintă în stare bună. Acoperișul este realizat cu o învelitoare din țiglă ceramică tip solzi (în semicerc) iar turnul este încununat cu un element decorativ – o ”finială” realizată din metal ce preia motivul buzduganului, având la bază un element decorativ etnografic. Peisajul acoperișului este completat de coșuri realizate cu cărămidă aparentă și de frumoase lucarne cu lemn sculptat. Elementele exterioare cele mai de preț sunt lucrăturile în lemn masiv, începând cu copertinele de la nivelul parterului, sprijinite pe console frumos sculptate și încheiate cu pazii cu motive tradiționale, la balcoanele acoperite ale etajului, realizate cu stâlpi sculptați, grinzi și panouri traforate, balustrade specifice, terminând cu balcoanele în consolă cu balustrade din lemn și sprijinite pe console duble. În ciuda faptului că în perioada comunistă cele două clădiri au adăpostit o tabără de elevi, interioarele păstrează încă elemente valoroase din epocă:
– Pardoseli din mozaic ceramic în antreu și ciment mozaicat în holul de acces către partea din dreapta a casei;
– Tâmplării interioare posibil de recuperat, acolo unde nu este posibil se pot face copii având martori (desen, compoziție, frezare etc);
– Panotaje ale pereților salonului parterului cu plăci furniruite; – Plafon casetat cu plăci furniruite în salon;
– Sobă de epocă cu cahle din ceramică smălțuită, în același salon (specifice epocii, similare cu cele ale sobelor din castelul Bran);


– Scări interioare integral din lemn masiv: vanguri, trepte, balustradă, mână curentă, elemente sculptate cu motive tradiționale românești sau de factură orientală;
– Resturi de vitraliu la ferestrele de pe casa scării, după care se pot realiza noi completări cu vitralii în cadrul procesului de restaurare;
– Decorațiuni cu profile pe anumite plafoane;
– Corpuri de iluminat în holul parterului (montate cel mai probabil chiar la momentul dării în folosință a imobilului).
Citeste mai mult
Un element de valoare este împrejmuirea terenului, realizată cu blocuri de piatră ce închid arce între stâlpi, spațiul rezultat fiind închis cu panouri realizate din rigle din lemn masiv dispuse în rețea rectangulară (ce formează ochiuri mici), muchiile riglelor fiind teșite. O parte din aceste panouri se păstrează, precum și urme ale prezenței unei protecții realizate la partea superioară cu țiglă ceramică. Poarta de acces este formată din trei goluri, două pietonale și unul destinat vehiculelor, închise la partea superioară în arc și protejată de un acoperiș cu o șarpantă din lemn masiv cu elemente decorative și o învelitoare din țiglă ceramică tip solzi. Este unul din cazurile fericite în care împrejmuirea s-a păstrat într-o stare fizică satisfăcătoare și care poate fi recuperată (ca imagine istorică) integral.

Un element de valoare este împrejmuirea terenului, realizată cu blocuri de piatră ce închid arce între stâlpi, spațiul rezultat fiind închis cu panouri realizate din rigle din lemn masiv dispuse în rețea rectangulară (ce formează ochiuri mici), muchiile riglelor fiind teșite. O parte din aceste panouri se păstrează, precum și urme ale prezenței unei protecții realizate la partea superioară cu țiglă ceramică. Poarta de acces este formată din trei goluri, două pietonale și unul destinat vehiculelor, închise la partea superioară în arc și protejată de un acoperiș cu o șarpantă din lemn masiv cu elemente decorative și o învelitoare din țiglă ceramică tip solzi. Este unul din cazurile fericite în care împrejmuirea s-a păstrat într-o stare fizică satisfăcătoare și care poate fi recuperată (ca imagine istorică) integral.


Valoarea clădirilor făcea imperioasă demararea unui amplu proiect de reabilitare a ansamblului construit la începutul secolului trecut, aflat în stare de degradare, fiind părăsit în ultimii ani.Proiectul de reabilitare cuprinde:
– Schimbare de destinație din locuință în hotel / pensiune,
– Realizarea unor extinderi pe teren (funcțiuni complementare care să susțină o activitate economică ce va proteja în viitor imobilul),
– Amenajarea sitului
– Crearea unor locuri de parcare în interiorul parcelei.
Proprietatea își va recăpăta astfel imaginea de odinioară, printr-o restaurare atentă a fațadelor clădirilor și va fi extinsă cu noi funcțiuni, păstrându-se caracterul dat de finisajele și cromatica de epocă. Grădina se va amenaja pentru a pune în valoare construcțiile și pentru a completa imaginea de epocă restabilind ansamblul ca un întreg tot, așa cum a fost imaginat în epocă.